In intampinarea ”deschiderii oficiale a sezonului la gratare”, 1MAI, profilul amatorului de gratar in natura, unde se comporta mai rau ca intr-o jungla, este zugravit aproape la milimetru in cuvinte, de un tanar din Piatra- Neamt (pe contul sau de facebook- Ovidiu G Stefan), bazandu-se pe o intamplare traita pe propria-i piele in vara anului 2016.

Din pacate pentru cei mai multi dintre noi, caracterizarea este cat se poate de reala, iar ”marlanul de garla” a inceput deja sa-si faca simtita prezenta, sufocand mediul inconjurator prin apucaturile sale, vecine cu primitivismul.

Iata ce spune Ovidiu G Stefan:

”Mârlanul de gârlă e mamifer vertebrat. Are mustaţă, Opel Vectra, şort cu palmieri şi e tatuat pe abdomen să le fie clar tuturor. Mârlanul de gârlă are pântecul MARE, este consumator avid de cărnuri, salivează lângă portbagajul maşinii şi îşi zoreşte femeia: Bagă-te-n Viectră şi crestează cârnaţii că m-au luat damblalele de foame.
Până pregăteşte grătarul, caută printre CD’uri să-şi facă aşteptarea mai scurtă. După îndelungate căutari în torpedou şi-o ploaie de înjurături, specimenul găseşte ce şi-a dorit. Îl pupă de parcă a obţinut o victorie, deschide larg cele patru portiere şi boxele amărâte împrăştie zgomote greu suportabile. În timp ce cărbunii ard şi flăcările se înteţesc, mârlanul de gârlă se bate pe burtă şi execută câţiva paşi de dans. Exultă şi la „I got the power” dar şi la muzica de petrecere şi în scurtele pauze când nu dansează sau aţâţă focul, râgâie. O face deliberat şi se distrează. Nevasta-sa râde. Încearcă şi ea dar n-o ajută vălul palatin. În schimb ea scuipă cu boltă. Au impresia că stârnesc invidie printre turistii de pe baltă şi pornesc amândoi un dans drăcesc. Amicii lor îşi dau coate şi-i încurajează. Boxele se încovoaie sub presiunea manelei oribile unde singurele cuvinte care se disting sunt „te iubesc” şi „duşmanii mei”.
S-au pierdut în dans şi cârnaţii n-au ţinut cont de distracţia lor: s-au ars. Mârlanul de gârlă, uitându-se către cărnaţul cu aspect de scovergă carbonizată caută vinovat. O găseşte pe ea şi întreabă „Eu acu’ ce mănânc, fă? Te faci cârnaţi!”. Ea, ca orice femeie preventivă, prinţesa care ştie a scuipa cu boltă, scoate o pungă de covrigi pe jumătate goală. „Ia-i pe ăştia!”. N-are ce face. Roade covrigi, completează cu bere la bidon şi râgâie.
Oamenii din jur, veniţi pe malul lacului in plimbare sau la gratar să se relaxeze trag cu ochiul la mârlanul de gârlă. Lui nu-i pasă. Şi-a atins obiectivul: a tulburat liniştea lacului si a padurii şi s-a distrat conform standardelor lui. Numai că există o lege a compensaţiei- la plecare, când să dea cheie, mârlanul de gârlă a avut surpriza că i-a murit bateria. Nu s-a grăbit nimeni să-l ajute. Cei cu care venise, plecaseră deja.Când apusese soarele şi am plecat de pe lac, mârlanul de gârlă era tot acolo, nedumerit de ghinionul lui, neştiind că ascultatul muzicii presupune consum de curent. Stătea resemnat lângă Viectră şi aştepta o minune.”

Ionut CORFU

DISTRIBUIȚI

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ