O expoziție inedită de samovare și brichete vechi va fi inaugurată joi, la ora 17.00, la Muzeul de Istorie și Arheologie. Expoziția „Tabiet nemțean“ cuprinde piese din colecțiile George Gabriel Chendea (samovare) și Constantin Horghidan (brichete vintage și trench art).

   „Este vorba de un număr de peste 50 de samovare aparținând unor ateliere celebre din Rusia (regiunea Tula) încadrate cronologic între prima jumătate a secolului al XIX-lea și  începutul secolului XX. Amintim câteva ateliere foarte cunoscute: Voronțov, Gudkov, Vanukin, Rudakov, Morozov, Șemarin sau Batașev, de la care provin cele mai multe piese. Expoziția mai cuprinde, la secțiunea de brichete vintage și trench art, peste 350 de piese“, spun reprezentanții Complexului Muzeal Județean Neamț, organizatori ai evenimentului, alături de Fundația „C. M. Imago“.

Loading...

1028 d54a495b673b32fde5cd650c791ca848-5562113-235_235

   Samovarul este simbolul ospitalității și sociabilității rusești, ca parte centrală a ceremoniei ceaiului. De cele mai multe ori realizat din alamă, samovarul menține apa la punctul de fierbere un timp îndelungat. Apa este încălzită cu ajutorul cărbunelui sau a lemnului ars, într-un conduct ce străbate centrul vasului. În partea de sus a vasului se găsește recipientul pentru ceai concentrat, cu băutura aromată, tare. Aceasta este diluată cu apa fierbinte din vas. Originea samovarului este legată de ceai. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, ceaiul a început să fie din ce în ce mai utilizat în societatea rusă, astfel încât din această perioadă datează și începuturile producției vasului rusesc pentru ceai.

    Au existat mai multe prototipuri de samovare manufacturate în Munții Ural, la Moscova, Sankt Petersburg, dar și în alte localități. Prima fabrică de samovare a fost întemeiată la Tula, oraș celebru pentru armurierii săi, în 1778, de către Nazar Lisitsyn. Dacă în 1826 existau 8 fabrici de samovare, în 1896 numărul lor atinsese deja 70.

   În primii 70 de ani, atelierele din Tula produceau 120.000 de samovare pe an. Prin comparație, la apogeul perioadei bolșevice producția depășea două milioane de exemplare pe an.

    Conform expertului Nicholas J. Saunders, trench art este orice obiect realizat de soldați, prizonieri de război și civili din materiale rezultate ca urmare a războiului. Cea mai mare parte a ceea ce numim convențional „trench art“ sunt obiecte realizate în intervalul 1919-1939, când vizitarea câmpurilor de luptă pentru a vedea unde au luptat și au murit cei dragi era o tendință extrem de populară la nivelul societății.

Irina NASTASIU

Loading...
DISTRIBUIȚI