Ion Irimescu s-a născut la 27 februarie 1903, în comuna Preoteşti, judeţul Suceava. Între anii 1915 – 1924 a absolvit şcoala primară din Fălticeni, urmând cursul secundar la Liceul Nicu Gane din aceeaşi localitate. Aici a participat la punerea în scenă a unor piese de teatru, pictând decorurile. În perioada 1924 – 1928 este student al Şcolii Naţionale de Arte Frumoase din Bucureşti, unde i-a avut ca profesori de sculptură pe Dimitrie Paciurea şi Oscar Han. În timpul studenţiei, a pictat biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil din Oprişeni – Fălticeni.

În anul 1930, în urma unui concurs, obţine o bursă de studii a şcolii române din Fontenay-aux-Roses, pleacă la Paris şi se înscrie la Académie de la Grande Chaumière, unde lucrează sub îndrumarea profesorului Joseph Bernard, fiind în special influenţat de sculptura lui Antoine Bourdelle.

După absolvirea academiei, are loc debutul său, la Expoziţia de Pictură şi Sculptură din Bucureşti.

Între 1928 – 1930,  este profesor de desen la Şcoala Normală din Fălticeni, primind, în 1932, Menţiunea de onoare a Societăţii artiştilor francezi, pentru lucrarea Autoportret, expusă la Salonul de primăvară de la Paris.

Între anii 1934 – 1965 urmează cariera didactică, fiind profesor la Gimnaziul „Aurel Vlaicu” din Paşcani,  la Liceul de băieţi din Slatina, la Academia de Arte Frumoase din Iaşi,  la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj și la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti.

În 1956 participă la Bienala din Veneţia, expunând la pavilionul românesc 15 lucrări, iar în 1961 expune la Expoziţia de sculptură contemporană, organizată pe lângă Muzeul Rodin din Paris. Expune, de asemenea, la Berna, Helsinki, Budapesta, Dresda, Moscova, Varşovia, Praga, Paris, Stockholm, Londra, Roma, Berlin, Bonn, Istanbul, Ankara, Tel Aviv, Damasc, Cairo, Alexandria.

În 1975 donează muzeului oraşului Fălticeni un mare număr de sculpturi şi desene, care vor constitui piatra de temelie a Colecţiei „Ion Irimescu”.

 

La Fălticeni, cea mai mare colecţie permanentă de autor din România

 

La sfârşitul vieţii, s-a retras la Fălticeni, unde s-a ocupat de muzeul care adăposteşte jumătate din operele sale, pe care Irimescu le-a donat oraşului. Este vorba despre aproximativ 300 de sculpturi şi 1000 desene,care au alcătuit cea mai mare colecţie permanentă de autor din România. Una dintre lucrările lui, statuia prinţului cărturar Dimitrie Cantemir, se află la Biblioteca Ambrosiana din Milano, între statuile lui Dante şi Shakespeare.

Ion Irimescu s-a stins din viață la 28 octombrie 2005, când avea 102 ani. După Cella Delavrancea, a fost al doilea artist român încă în viaţă căruia Academia i-a sărbătorit centenarul.

Din numeroasa colecţie de sculptură a artistului, amintim doar câteva titluri: „Autoportret“, „Clepsidra“, „Portret florentin“, „Portret de ţărancă“, „Portret de băiat“, „Fata cu mandolină“. Irimescu a sculptat chipul unor mari oameni de cultură din România, între care Mihai Eminescu şi George Enescu. După cum mărturisesc apropiaţii, artistul era îndragostit de muzica şi poezia eminesciană, pe care o recita cursiv, la 100 de ani.

„Patriarhul sculpturii românești”  este și autorul a numeroase lucrări monumentale, în toate oraşele mari ale ţării  putând fi admirate sculpturi ale lui Ion Irimescu.

De asemenea, sculpturile lui Ion Irimescu se regăsesc şi în expoziţia de bază a Muzeului de Artă din Piatra-Neamţ.Ion irimescu (1)

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.