Ionel Arsene mai rămâne (cel puțin pentru o vreme) în Italia, după ce procedura de extrădare a fost suspendată.
Curtea de Apel din Bari a suspendat extrădarea fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Neamţ Ionel Arsene, după ce avocaţii acestuia au sesizat CEDO, susţinând că în România i s-ar încălca dreptul la viaţă şi ar fi supus la tratamente inumane, degradante, anunță hotnews.ro, citând pe ministrul Justiţiei, Alina Gorghiu.
„Curtea de Apel din Bari a suspendat pentru moment predarea condamnatului fugar Ionel Arsene pe motive medicale. Experţii numiţi de instanţă vor face expertiza solicitată de avocaţi (să se constate că are probleme psihice), pentru a vedea dacă se confirmă situaţia sa medicală. Statul român a aşteptat mult timp pentru hotărârea definitivă de predare. Ea este doar suspendată până se obţin rezultatele expertizei şi sperăm să efectuăm predarea la final. Sistemul penitenciar din Romania are unde să trateze deţinuţii, sunt spitale-penitenciar pentru toate tipurile de afecţiune. Această întâmplare mă face să fiu şi mai determinată în eforturile pe care Ministerul Justiţiei, împreună cu alte autorităţi, le va face pentru a întoarce în ţară orice fugar, indiferent de numele lui, indiferent în ce ţară se află”, a scris ministrul Alina Gorghiu pe pagina sa de Facebook.
Ministerul Justiţiei precizează că CEDO nu s-a pronunţat până în prezent cu privire la acest caz, doar Curtea de Apel Bari a suspendat predarea.
Alina Gorghiu anunțase, tot joi, că avocaţii lui Ionel Arsene au sesizat CEDO pentru a împiedica extrădarea acestuia, mai menționează sursa citată.
I.C.
În zilele ceasurilor tăcute, vestea călătoare s-a strecurat printre umbrele codrului și a ajuns în cătunul nostru adormit. Auzind că, Curtea de Apel din Bari a hotărât să-și întindă brațul protector asupra lui Ionel Arsene, fostul stăpân al județului Neamț, inimile băștinașilor au început să danseze în ritmul unei balade suspendate.
Vorbele s-au risipit precum frunzele toamnei, iar oamenii s-au adunat în jurul uliței, cu ochii umezi de întrebări. „E posibil să respire ușurați unii dintre cei ce-au țesut în umbră, sau nu?” se întreabă bătrânul Gheorghe, cu o adiere de mister în privire.
Prin lumina becului tremurând, poveștile s-au desfășurat ca niște fâlfâieli de aripi de corb. „Iarăși se joacă cu destinele noastre, precum pioni pe tabla unui șah”, a șoptit Maria, țesând în cuvinte teama și speranța.
În timp ce unii suspină alinându-și inimile cu gândul la un răgaz, alții se întreabă dacă acest act al Curții de Apel din Bari este doar o pauză, o adiere de vânt înaintea furtunii sau o schimbare a sorții ce își ascunde rădăcinile în tărâmuri necunoscute.
Și printre vânturi se șoptește despre un joc al umbrelor, unde intră în scenă misterul unei ordini ascunse. „E ca și cum niște mâini invizibile țes o poveste, iar noi suntem doar personaje pe scena unui teatru cosmic”, spune în șoaptă Vasile, cu privirea pierdută în adâncul unei gândiri ce pare să străbată veacuri.
Așadar, în satul nostru adormit, sub lumina ștearsă a lunii, oamenii rămân cu privirile îndreptate spre orizontul incert, așteptând să vadă cum se va dezlega firul poveștii, fie ea scrisă de mâna oamenilor sau a unor forțe nevăzute ce își țes tainele în bezna nopții.