Abia dupa 4 ani de cand cei doi copii ai medicului din Piatra- Neamt, Camelia Smicala, au fost efectiv arestati de catre autoritatile din Finlanda, familia primeste un semn de la Palatul Cotroceni. ”Prima dată când am primit răspuns oficial de la Președinția României. Petiția a fost făcută de către Platforma Împreună (prin avocat Corina Săcrieru) și semnată de către Mihai și Maria”, spune Camelia Smicala.

Documentul este semnat de un consilier de stat, care-i comunica mamei copiilor prin intermediul unui ONG, ca problema a fost trimisa spre analiza Ministerului Afacerilor Externe. Foarte mari asteptari nu ar trebui sa existe dupa un asemenea raspuns, avand in vedere ca Ministerul Afacerilor Externe nu a facut nimic timp de 4 ani, desi au fost nenumarate proteste privind aceasta speta, dar poate fi considerat un pas inainte.

Reamintim ca Mihai si Maria, copiii medicului roman, Camelia Smicala, au fost luati cu forta din bratele mamei, de catre autoritatile din Finlanda. Reproducem mai jos un fragment dintr-o emisiune din anul 2017 a lui Rares Bogdan, in care Camelia Smicala a explicat cum s-a ajuns la calvarul in care i-a afost aruncata intreaga familie, totul luand amploare sub ochii pasivi ai autoritatilor romane (sursa: stiripentruviata.ro)

Transcrierea intervenției Cameliei Smicală la Realitatea TV în data de 26 iunie 2017:

Camelia Smicală: Am plecat în 2005 prin căsătorie. M-am căsătorit cu un cetățean finlandez. Vreau să vă spun că, în cazul nostru, problema este clară de rasism. Au fost trei tentative de omor împotriva mea pe care poliția finlandeză a refuzat să le cerceteze. În 2007 am fost duși la o casă pentru familii agresate.

Deci în cazul nostru au fost… este vorba de o agresiune foarte gravă din partea fostului soț la care autoritățile finlandeze au refuzat să ia atitudine.

Rareș Bogdan: De ce au refuzat, doamna Smicală?

Camelia Smicală: Nu pot să vă spun. În 2007, când a fost a doua tentativă de omor, fostul meu soț efectiv a încercat să mă sugrume în 2007, am și certificat medico-legal. Pur și simplu nu am (un) răspuns la întrebarea dumneavoastră, pentru că eu nu vorbeam în 2007, de exemplu, finlandeza absolut deloc, nu mi s-a dat translator, nu am putut să mă înțeleg absolut cu nimeni. Am cerut ajutorul ambasadei când ne-au dus la casa aceea de siguranță pentru familii agresate (dar) nu am primit niciun ajutor.

Efectiv, la început, nu am avut posibilitatea să mă apăr, pentru că nu aveam mijloace de comunicare.

Rareș Bogdan: Ați apelat la ambasada noastră, la consulat?

Camelia Smicală: În 2007 prima dată, da, când am ajuns la casa de siguranță și nu am primit translator. Și nu vorbeam absolut deloc finlandeză. În toate hârtiile lor scrie că vorbeam finlandeza. Eu am venit în 2005 și am fost izolată. Nu vorbeam absolut deloc limba finlandeză.

Rareș Bogdan: Spuneți-ne câți ani au copiii dumneavoastră în momentul acesta și care este motivul pentru care au fost luați de lângă dumneavoastră?

Camelia Smicală: Am trei copii. Fata mai mare, care are tată român, cu care sunt în relații foarte bune, are 15 ani. Băiatul are 10 ani și jumătate și fata cea mică nouă ani și jumătate. Finlanda, în loc să ne apere pe noi, victimele, noi am fost acuzate și efectiv măcelărite psihic timp de 10 ani.

Sunt medic. Foarte mulți români cred că un medic care se duce afară e plin de bani. Cazul meu nu a fost așa. A fost rasism din toate punctele de vedere. Românii sunt tratați ca niște gunoaie. Eu sunt medic specialist. Am lucrat la început ca medic specialist anestezist în Finlanda și am avut salariu mai mic decât o asistentă finlandeză. Și în momentul de față trebuie să fac treaba a trei medici ca să am salariu cât un medic finlandez. Efectiv mă simt ca un fel de rob.

Nu am avut nici măcar dreptul să mă mut în alt oraș pentru un salariu mai bun, pentru un loc de muncă mai bun, pentru că mi-au luat copiii. Anul trecut, când am vrut să mă mut – am găsit un loc în alt oraș –, plătit dublu față de cât sunt aici plătită, mi s-au luat copiii.

Rareș Bogdan: Pe ce motiv și unde sunt copiii acum, doamna Smicală?

Camelia Smicală: Anul trecut (2015), pe 16 mai, mi-au fost luați copiii prima dată prin decizie judecătorească fără instanță, fără să fiu anunțată – nici măcar pe hotărârea care a fost dată. Fostul meu soț s-a dus la tribunal în afara programului și a spus că eu am de gând să fug cu copiii din țară. Dovada mea era că casa mea era pusă în vânzare, pentru că aveam de gând să mă duc în altă localitate – anunțasem oficialitățile, era anunțat și el – în urma serviciului.

Au venit pe 16 mai la noi cu executor judecătoresc și a fost prezentat în presa din România filmul cu două lucrătoare sociale care efectiv ne-au brutalizat. Eu am o articulație zdrobită, care nu se va mai vindeca niciodată, am avut coaste rupte și nu ni s-a prezentat hotărârea judecătorească. Noi am fost agresați acasă.

Era într-o sâmbătă, iar eu am aflat de hotărârea judecătorească abia luni (ulterior)! Hotărâre judecătorească dată fără proces – fără să fiu măcar anunțată, sau măcar întrebată despre ce este vorba – prin care mi s-a luat custodia.

Copiii au fost duși…

Rareș Bogdan: Doamna Smicală, considerați că acest lucru vi s-a întâmplat pentru că sunteți româncă și nu finlandeză, sau britanică?

Camelia Smicală: Cu siguranță. În hotărârile judecătorești prin care am cerut custodia singură… Fostul meu soț nu a plătit pensie alimentară niciodată, nu are nici un venit, nu are casă. Conform legii finlandeze, are avocat gratuit. Îmi deschidea zeci de procese și nu m-am putut înțelege. În toate hotărârile judecătorești e menționat că nu mi se dă custodia, pentru că am cetățenie dublă. Nu sunt jurist, dar, în momentul în care mai mulți judecători motivează într-o hotărâre judecătorească că, deși e clar că nu funcționează custodia comună, și e clar că tatăl nu are nicio contribuție la creșterea copiilor, dar nu pot să-im dea custodia singură, pentru că am cetățenie dublă, acesta este, din punctul meu de vedere, caz clar de rasism.

Iar anul acesta mi-au fost luați din nou, ca răzbunare, așa zic eu, pentru că am depus plângere la poliție pentru ce s-a întâmplat anul trecut și poliția tocmai a terminat cercetările și i-a trimis în judecată pe cei de anul trecut. În momentul respectiv s-au găsit alte motive și mi s-au luat copiii (a doua oară).

Acum sunt acuzată că am o relație prea strânsă cu copiii.

Rareș Bogdan: Ce face statul român pentru dumneavoastră? Dumneavoastră sunteți în continuare cetățean român, doamna Smicală?

Camelia Smicală: Sunt cetățean român. Fata mea cea mare este cetățean român. Copiii mei, prin lege, sunt cetățeni români, deși s-au tergiversat foarte multe actele copiilor mai mici la ambasadă foarte mulți ani și nu am avut posibilitatea să vin în România. Nouă ni s-a îngrădit timp de peste șase ani dreptul la liberă circulație. Nu am putut să plecăm din Finlanda.

Ați vrut să plecați și nu v-au lăsat să plecați, nu ați avut posibilitatea să plecați de acolo, să veniți în România?

Nu am avut posibilitatea să plec, deoarece copiilor mai mici li s-a refuzat dreptul la pașaport. Am fost amenințată că, dacă încerc să plec măcar în concediu în România, mi se vor lua copiii. Am fost amenințată în mod direct.

Rareș Bogdan: Doamna Smicală, unde sunt copiii acum?

Camelia Smicală: Băiatul este la o casă de copii. Este distrus complet. Este amenințat, este înfricoșat. Iar fata e dată într-o familie. Copiii nu au voie să se vadă între ei. Frații… Li s-a interzis să meargă la școală, care este un drept prin legea finlandeză. Nu are voie nici măcar preotul să ia legătura cu ei și nimeni din cunoscuți.

În Finlanda este mai rău decât în Norvegia. Aici ne-am întors la vremea Inchiziției, pentru că nimic din ce fac nu este legal. A fost dat la televiziunea națională finlandeză, la știrile de duminică în limba engleză, în care spune clar, spun (chiar) ei că este încălcată legea. Dar nimeni nu face nimic. Nu mă refer la tratatele internaționale. Mă refer la legile lor.

Rareș Bogdan: Doamna Smicală, ați fost susținută de autoritățile române de acolo – de reprezentanții consulatului, ambasadei?

Camelia Smicală: Domnul Visa, care este consul, m-a susținut într-adevăr moral, am înțeles că a făcut niște hârtii la Ministerul Muncii, la nu știu ce ministere, și, din câte mi-a spus el, România a cerut repatrierea copiilor: s-a făcut dosar în numele părinților mei. Dar efectiv nu s-a întâmplat nimic. Ambasada nu a fost în stare nici măcar să traducă niște acte și să le trimită în țară. Nu a fost în stare să facă certificatele de naștere ale copiilor, pentru care prima cerere este din 2007. Nici în 2007, când am cerut ajutor, măcar translator, care este un drept fundamental al omului…

Imagini VIDEO (Atentie! Puternic impact emotional!) cu momentul in care autoritatile din Finlanda smulg din bratele mamei, pe cei doi copii:

Ionut CORFU

Loading...
DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.