RSS
CJUE clarifică ce înseamnă “Timp de lucru” în cazul deplasărilor impuse de angajator
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a emis o decizie fundamentală care redefinește conceptul de “timp de lucru” în contextul deplasărilor impuse de angajatori, informează politisti.ro.
Decizia, stabilește că întregul interval de deplasare dintre un punct de întâlnire fixat de angajator și locul de intervenție variabil trebuie considerat timp de lucru plătit, atât la dus, cât și la întors.
Hotărârea CJUE vizează situațiile în care angajatorul impune salariaților un punct de plecare / întoarcere (de exemplu, sediul firmei sau un depozit), mijlocul de transport (de exemplu, un vehicul al companiei) și ora deplasării către diferite locuri de muncă sau intervenții, care sunt variabile. Până acum, o practică larg răspândită considera că doar timpul petrecut efectiv la locul de intervenție reprezintă timp de lucru, iar deplasarea era adesea tratată ca timp de repaus sau timp de navetă neplătit.
Conform interpretării Curții, atunci când angajatorul exercită un control direct sau indirect asupra deplasării – stabilind traseul, vehiculul și ora – deplasarea devine inerentă activității salariatului și se include integral în timpul de lucru. Practic, salariatul se află la dispoziția angajatorului pe toată durata acestui interval, îndeplinind o sarcină impusă de acesta, mai precizează sursa citată.
Decizia se bazează pe interpretarea Directivei europene privind timpul de lucru.
Principiul fundamental este că salariatul nu poate dispune liber de timpul său atunci când este obligat să se afle la un anumit loc la o anumită oră, utilizând un anumit vehicul impus de companie. Prin urmare, acest interval de timp nu poate fi clasificat ca timp de repaus.
G.T.
