Astazi, paraclisul Manastirii Bisericani isi serbeaza hramul „Acoperamantul Maicii Domnului”, cu acest prilej fiind praznuiti si Cuviosii Iosif si Chiriac de la Bisericani. In fiecare an, sute de credinciosi, alaturi de slujitori ai bisericii, participa la pelerinajul catre pestera Cuviosului Chiriac, acolo unde vestitul pustnic s-a nevoit in conditii aspre, vreme de 60 de ani. Tot astazi, sunt scoase spre inchinarea credinciosilor moastele sfintilor Iosif si Chiriac, aflate la Bisericani.
La mijlocul veacului al XV-lea, un calugar roman pe nume Iosif, care se nevoise in pesterile din Valea Iordanului, si-a luat ucenicii si s-a intors in locurile natale, retragandu-se pe Muntele Bisericanilor din judetul Neamt, unde va ridica un schit.
In 1498, biserica a fost jefuita si incendiata de turci, iar Iosif impreuna cu cei noua calugari a vrut sa plece la Muntele Athos, cunoscut drept „Gradina Maicii Domnului”. Cei zece monahi n-au apucat a face multi pasi, ca au fost opriti de Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, care a coborat plina de lumina din crengile unui stejar si le-a spus: „Ramaneti pe loc, caci si aici este Gradina Mea”.
Calugarii au gasit apoi, in scorbura stejarului, o icoana a Maicii Domnului, pastrata pana astazi. Pe acel loc ei au inaltat o bisericuta din lemn, iar dupa cativa ani, cu ajutorul voievodului Stefan cel Mare si al urmasului sau, Stefanita Voda, a fost zidita Manastirea de piatra de la Bisericani.
Icoana Maicii Domnului, gasita in scorbura, este renumita in intreaga tara prin puterea ei de a alunga duhurile rele abatute asupra oamenilor, dar si prin darul de a vindeca boli incurabile.
In anul 1998, pe locul cu pricina s-a construit un paraclis cu hramul “Acoperamantul Maicii Domnului”, cuprinzand si trunchiul stejarului cu icoana. Paraclisul a fost sfintit in data de 3 octombrie 1999, cand s-au implinit 500 de ani de la intamplarea minunata.
Despre vietuirea pustniceasca si in mari nevointe a Cuviosilor Iosif si Chiriac de la Bisericani nu ne-au ramas prea multe informatii. Se stie ca, din dorinta de a respecta ritualul oriental al slujbelor neintrerupte deprins la Sfantul Munte, Cuviosul Iosif si ucenicii lui slujeau neincetat, in noptile de miercuri spre joi si sambata spre duminica, facand priveghere, motiv pentru care li s-ar fi spus “bisericosi” sau “bisericani”, denumire ce s-a extins si asupra asezarii monahale pe care ei au intemeiat-o. Continuator al lucrarii duhovnicesti a Cuviosului Iosif, Cuviosul Chiriac a aratat o nevointa mult mai aspra si o vietuire mult mai retrasa, „gol si ticalosit in munte sase zeci de ani”, asa cum arata Sfantul Ierarh Dosoftei.
Cuviosii Iosif si Chiriac de la Bisericani au fost canonizati pe 3 octombrie 2008, ei fiind pomeniti pe 1 octombrie, cand este praznuit si “Acoperamantului Maicii Domnului”.
