Gheraesti, judetul Neamt. O comuna cu ceva mai mult de 5.000 de suflete, situata la marginea drumului european dintre Roman si Suceava.

In scoala din comuna sunt peste 500 de copii. 23 dintre acestia fac lucruri despre care unii nici nu stiu ca au existat vreodata, iar altii cred ca sunt facute in cine stie ce fabrici: costumele populare romanesti.

La Scoala Gimnaziala Gheraesti, portul popular si arta mestesugirii acestuia sunt duse mai departe, spre vremuri viitoare, prin maini de copii. Greu de crezut, dar adevarat. Intr-o sala de clasa a fost amenajat un atelier de mestesuguri cusut-tesut, sau club de activitati extrascolare, in termeni ceva mai birocratici. Intr-o lume in care cei mai multi copii se grabesc sa ajunga acasa pentru a deschide computerul, la Gheraesti sunt elevi care abia asteapta sa se termine cursurile zilei de joi pentru a deprinde secretele confectionarii straielor pe care le purtau strabunii.

Totul a inceput in urma nu cu prea mult timp, in anul 2013 cand cei de la Centrul pentru Cultura si Arte Carmen Saeculare Neamt au venit cu ideea infiintarii atelierului.

Propunerea a venit de la Centrul pentru Cultura si Arte Carmen Saeculare. Nu ne trecuse prin cap asa ceva pana atunci. Am pornit la drum cu gandul sa facem un atelier de impletituri din nuiele. Problema era sa gasim un mester popular. Am gasit unul care stapanea tainele meseriei, insa nu s-a aratat dispus sa lucreze cu copiii. Nu am abandonat ideea si am gasit-o pe Tanti Mariuta. Nu se pricepea la nuiele, insa tese costume populare si era dornica sa arate si altora cum  se face”, spune Laura Bărgăoanu, directoarea scolii gimnaziale Gheraesti.

Cea careia i se spune tanti Mariuta este Beresoaie Maria si are 71 de ani. Nu-si arata varsta si in ciuda diferentei considerabile de ani intre ea si elevi este foarte apropiata de ei si apreciata. Ea este sufletul atelierului si stapaneste cu precizie fiecare detaliu al confectionarii straielor populare.

M-am nascut cu tesatoarea in casa. Pe vremea mea, toate hainele se faceau acasa. Si acum imi fac haine acasa” si ne arata mandra ia pe care o poarta. ”Am razboi acasa, nu cu sotul, ci razboi de tesut”, glumeste tanti Mariuta, cea care ne povesteste ca atunci cand s-au pus bazele atelierului nu aveau nicio ustensila. De razboi de tesut nici nu putea fi vorba si se gandeau chiar sa renunte la infiintarea atelierului, insa ea n-a vrut sa cedeze nici in ruptul capului si a facut rost de cele doua razboaie la care tes acum elevele. Unul a reusit sa-l obtina prin donatie, iar altul a fost cumparat din banii ei de la o femeie din sat, dupa negocieri aprige. A costat 120 de lei.

Si directoarea ne spune ca a fost greu la inceput. Fara ajutorul Centrului pentru Cultura si Arte Carmen Saeculare ar fi renuntat. Un rol hotarator in continuarea proiectului a avut si Ghitiu Daniel, preot paroh al Bisericii romano- catolice. ”Si el ne-a ajutat si m-a incurajat sa dam viata acestui proiect. Si acum ne sprijina foarte mult. La noi este greu de procurat materia prima. Nu este extrem de scumpa dar nici nu putem folosi lucruri din cele mai ieftine. Parintele ne ajuta de fiecare data neconditionat, iar Centrul pentru Cultura si Arte ne ajuta cu ce se poate si asigura inclusiv o remuneratie lunara pentru tanti Mariuta”, spune Laura Bărgăoanu.

De la primarie nu prea s-a simtit ajutorul de-a lungul timpului, insa directoarea scolii spune ca zilele acestea  a obtinut o promisiune de la primar care i-a spus ca in bugetul pentru 2018 va prinde ceva si pentru atelierul de mestesuguri.

Pana acum, in atelier au fost confectionate cateva zeci de costume. Pentru copiii din scoala dar si pentru Ansamblul Folcloric al comunei, denumit ”Lunca Moldovei”. La manifestarile de sarbatori organizate in comuna, copiii poarta cu mandrie costumele lucrate chiar de colegii lor. Cursurile au loc  odata pe saptamana, joia, timp de 2 ore, dar de cele mai multe ori se sta si cate patru ore. Nu-i obliga nimeni pe copii sa stea mai mult, fac asta din dragoste pentru perpetuarea artei mestesugului popular. In afara de costume se mai fac si lucruri ceva mai putin complexe pentru a mai iesi din rutina: stergare, fete de masa, batiste, etc. Cu obiectele tesute de ei, copiii au participat pana acum la diverse evenimente in Piatra- Neamt, unde se organizeaza expozitii cu vanzare. La fiecare eveniment s-au strans cateva zeci de lei, putin, dar au avut cu ce sa cumpere materie prima.

Fetele pe care noi le-am gasit astazi ”la munca” sunt de clasa a cincea si a sasea. Este vorba deja despre a doua generatie a atelierului si abia deprind primii pasi. Ele sunt cele care nu lipsesc de la niciun curs. Restul elevilor vin ocazional. Tanti Mariuta este mandra de ele si ar vrea sa mai faca rost macar de  un razboi de tesut ca sa poata invata toate cat mai repede sa lucreze. Asa ar putea sa se mareasca si numarul copiilor care vor sa invete de la ea cum se fac costumele populare, pentru ca doritori mai sunt in scoala, de aceea, mestera populara ne roaga sa transmitem mesajul ei catre cei care au asa ceva ramas prin vreun cotlon si nu-l mai folosesc: ”Eu am facut tot ce am putut ca sa aduc cele doua razboaie pe care le avem acum. Daca ma aude cineva care are asa ceva si nu-l foloseste, ne-ar prinde tare bine. Trebuie sa mai existe pe undeva, pentru ca in trecut erau multe case de unde nu lipsea razboiul de tesut

Fetele sunt tacute si isi vad de treaba lor ca si cum noi nu am fi acolo. Se vede ca fac totul cu drag, imbracate in straie ca odinioara. Atmosfera pare una de sezatoare cum era pe vremuri. Tanti Mariuta se apropie si ne sopteste, ca si cum nu ar vrea sa le distraga atentia de la lucru: ”Vedeti ce frumoase sunt? Si harnice si frumoase”

Cu toate greutatile pe care le intampina, tanti Mariuta spune ca ar face fata unei comenzi mai mari de costume populare, insa ar dura ceva mai mult timp pentru finalizarea ei. O comanda serioasa ar fi o gura de oxigen imensa pentru atelier.

De altfel, acesta este si visul directoarei Bărgăoanu. Sa se dezvolte atelierul, poate si cu ajutorul unui sponsor. Pana la urma, este vorba de cultura si de continuitatea traditiilor poporului roman. Dupa ce a depasit momentele grele de la inceputul proiectului, ea este optimista si crede in ceea ce fac elevii sai. ”Speram sa dezvoltam atelierul. A implinit deja 5 ani si cred cu tarie ca pana la urma vom gasi parghiile necesare sa obtinem fonduri pentru procurarea materiei prime, pentru ca asta este cea mai mare problema. Daca sunt oameni care vor sa ajute sau care vor sa dea comenzi pentru straie populare, pot obtine relatii la numarul de telefon de la secretariatul scolii, 0233 746 164 intre orele 8-16.”

Atelierul de la Scoala Gheraesti nu este singurul loc de acest gen, sprijinit de Centrul pentru Cultura si Arte Carmen Saeculare. In judetul Neamt sunt mai multi mesteri populari si scoli care gazduiesc ateliere de mestesuguri, infiintate la initiativa Centrului, unde se incearca transmiterea traditiilor si portului popular romanesc din generatie in generatie.

Ionut CORFU

 

 

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.