Sistemul (MAI) ucide! Împrejurările în care s-a împușcat polițistul din Roman, cu cine a vorbit ultima dată

Sistemul de poliție din România pare să fi devenit un ucigaș. Un ucigaș tăcut, întocmai ca o boală necruțătoare, care manifestă simptome pe ultima sută de metri, înainte să distrugă vieți, destine, familii întregi. Că Ministerul de Interne a devenit un fel de cancer pentru proprii angajați, cei fără mari funcții și fără pile la șefi, nu ar fi deloc o noutate. Sindicatele trag semnale de alarmă de ani de zile. Cel puțin în Neamț, sindicalistul Ioan Cănărău, polițist din Roman, a atras atenția în sute de rânduri că ”Mafia din Ministerul de Interne” face victime în rândurile polițiștilor. Din păcate, extrem de puțini colegi au avut curaj să i se alăture, așa că sistemul a rămas neatins, ba i-au mai crescut și alte capete. Iar marea problemă este că efectele se răsfrâng asupra întregii populații, deși mulți civili nu vor să înțeleagă asta.

Dacă până acum victimele sistemului se alegeau doar cu presiuni și sancțiuni administrative, iată că inevitabilul s-a produs. Luni, un polițist rutier de la Roman, s-a împușcat în cap, cu arma din dotare. Avea doar 39 de ani, era căsătorit și avea un copil.

Bogdan Mihalache fusese jandarm, apoi a intrat în poliție. Era un polițist aproape model, după cum îl descriu toți cei care l-au cunoscut, colegi sau rude. Își făcea datoria cu determinare și nu avusese niciodată abateri. Numai că sistemul din care făcea parte, l-a măcinat puțin câte puțin, până ce în mintea lui s-a produs declicul. Desigur, nimeni nu trebuie să ajungă la gesturi extreme, însă el a clacat.

În astfel de cazuri, nici MAI nici anchetatorii nu dau detalii despre împrejurările în care se produc asemenea nenorociri. Amănuntele care ar scandaliza opinia publică și ar păta stele de comisari și chestori care nu au văzut în viața lor un proces verbal, sunt ținute la sertar. Noi însă, am aflat împrejurările în care Bogdan Mihalache a ajuns să-și ia viața, cu precizarea că informațiile au fost obținute pe surse.

În ziua fatidică, a plecat de la serviciu în jurul orei 11:30. Încă era în timpul programului, care trebuia să se încheie la ora 14. Le-a spus colegilor că merge să mănânce. Ultimii oameni cu care a vorbit înainte să plece pentru ultima oară de la serviciu, au fost ofițeri de la Control Intern. Pentru cei care nu știu, Control Intern este un departament din cadrul Inspectoratelor de Poliție, devenit între timp, după cum îl descriu polițiștii de bună credință, un organism de tip parazitar/mafiot. La Control Intern sunt executați polițiștii incomozi și sunt spălați până la albire, polițiștii cu relații. În Neamț sunt zeci de astfel de exemple. Dacă un polițist deranjează, i se face o plângere, apoi intră în malaxorul celor de la Control Intern. Dacă are relații, scapă, dacă nu, Dumnezeu cu mila.

Bogdan nu avea relații, iar pe numele exista o plângere făcută cel mai probabil de un șofer nemulțumit sau de vreun șmecher pe care îl sancționase în trecut. Cei de la Control Intern erau la Poliția Roman pentru niște verificări și au vorbit și cu Bogdan Mihalache. Ce au vorbit, rămâne un mister. Cert este că imediat după discuție, polițistul a cedat.

Asupra lui erau presiuni enorme și din partea șefilor. Rămăsese în urmă cu soluționarea unor dosare, din lipsa timpului. Este binecunoscut deficitul de personal din Poliție, iar la Rutieră, această problemă se acutizează pe zi ce trece, în timp ce ministrul Predoiu (ca toți miniștrii de interne de dinainte lui) vorbește frumos la televizor, despre cum reformează el Ministerul de Interne. Bogdan, pur și simplu nu mai făcea față volumului mare de lucru, mai ales că trebuia să participe (la fel ca toți colegii lui) la tot felul de acțiuni pe care le visează noaptea chestorii de carton de la București și care trebui puse în aplicare a doua zi. Pentru un polițist rutier, asta înseamnă să iasă din serviciu seara, de exemplu, iar noaptea, peste câteva ore să participe la mobilizarea dictată din birou, de la București. A doua zi merge din nou la serviciu unde se confruntă cu situații nou apărute, și tot așa, într-un ritm infernal. Așa rămân lucruri nerezolvate, și singurul răspunzător este polițistul depășit de situație.

Dacă până acum, Serviciul Rutier era locul în care mulți polițiști își doreau să ajungă, astăzi, polițiștii fug de la Rutieră mâncând pământul. Asta, dacă pot, dacă îi lasă șefii, pentru că cel puțin în Neamț, este o lipsă cruntă de personal. 

Bogdan Mihalache își dorea și el să plece (să fugă) de la Rutieră. Era conștient că nu mai face față condițiilor de lucru. Voia să meargă la Ordine Publică, însă nu reușise, încă mai spera. Era clar că exista o problemă. Problemă pe care o au toți colegii lui, dar niciunul nu îndrăznește să ia atitudine. Din lipsă de curaj sau poate din slugărnicie față de șefi. Recent, de la Serviciul Rutier Roman, mai plecaseră doi polițiști. De fapt, au fugit la alt Serviciu, din cauza șefului de la Rutieră- Roman. Nu are rost să mai scriem cum a fost descris acesta de polițiștii cu care noi am vorbit, dar se poate deduce cu ușurință.

Revenind la ziua nenorocirii, după cum spuneam, Bogdan Mihalache a plecat dintre colegi spre casă, în jurul orei 11:30. La ora 12, el deja nu mai răspundea la telefon. Era sunat cu insistență de colegi. Oare aceștia știau ceva, observaseră că omul nu era deloc în apele lui, dar l-au lăsat să plece? Dacă nu, de ce au început să-l sune imediat după ce a plecat, apoi s-au alarmat?

În acest context, în jurul orei 12, câțiva polițiști au plecat spre domiciliul colegului lor. Au sunat la ușă, însă nu le-a răspuns nimeni, iar din interior, se auzea sunând telefonul acestuia. Au realizat imediat că ceva nu este în regulă și au chemat-o pe soția lui, să descuie ușa. Bogdan a fost găsit pe jos, în baie, fără viață, cu o plagă împușcată în cap. Sistemul îl învinsese, îi făcuse capătul.

A doua zi după tragedie, Poliția Neamț a transmis un mesaj de condoleanțe cu ”Rămas bun, camarade!” și a anunțat că anulează toate manifestările dedicate Zilei Poliției Române. Decizia este una oarecum ciudată, având în vedere că la mijloc este vorba despre un polițist care și-a tras un glonț în cap, dar, justificată până la urmă. Cum ar fi fost să-i vedem pe șefii lui, îmbrăcați în uniforme de gală, sărbătorind și rostind discursuri despre mărețe realizări în slujba cetățeanului și a subordonaților?

A fost anulată chiar și convocarea lunară a polițiștilor la sediul IPJ Neamț. Oare cine și de ce se teme?

Prin urmare, după decizia de ieri, care nu putea veni decât cu aprobare de la București, pare că cineva se cam simte cu musca pe căciulă. Bogdan Mihalache a clacat sub ochii șefilor, a colegilor și a psihologului IPJ Neamț, cu grad de comisar șef și cu salariu (plus viitoare pensie) pe măsură. A clacat sub ochii managerilor înstelați din Poliția Română. Așadar, nu ar trebui să-și dea cineva demisia? Totuși, a murit un om pe fondul suprasolicitării la locul de muncă, într-o instituție cu slogan ”siguranță și încredere”.

Cum era de așteptat, la IPJ Neamț a fost trimis un control de la București. Adică niște chestori (generali) vor sta câteva zile în județ, cu transport, mașini, șoferi, cazare și masă, pe banii noștri. Vor controla cum s-au pus în aplicare ordinele lor, date din birourile din capitală și vor pleca cum au venit. Controale din astea au mai fost cu zecile și au rămas ca-n tren. De data asta, măcar să se asigure că polițiștii au muniție.

Ionut CORFU