Teatrul Tineretului va prezenta luni, 27 octombrie, la cea de-a XXVI – a editie a Festivalului National de Comedie Galati, spectacolul Jurnalul unor nebuni, dupa Cehov si Gogol, in regia lui Louise Danceanu. Reprezentatia va avea loc in Sala Mare a Teatrului „Fani Tardini”, de la ora 19.
Teatrul Dramatic „Fani Tardini” a fost primul teatru din tara care a organizat un Festival al Comediei in 1976. Editia de anul acesta se afla in plin proces de desfasurare, aceasta incepand pe data de 20 octombrie, urmand a se incheia in data de 30 octombrie.
Printre teatrele care intra in competitie in acest an pentru premiile festivalului se numara Teatrul de Comedie Bucuresti, Teatrul Odeon, Ateneul Tatarasi Iasi, Teatrul „Sica Alexandrescu” Brasov, ARCUB Bucuresti, Teatrul National Targu Mures, Teatrul „Mihai Eminescu” Botosani, Teatrul „Regina Maria” Oradea, Teatrul „Maria Filotti” Braila.
Cehov si Gogol sunt calauze celebre pentru expeditiile in abisul sufletesc. Pe firul textelor celor doi clasici rusi (fragmente din cehovienele Trei surori, Bucurie, Cerere in casatorie, Ursul, Tragedian fara voie, precum si Insemnarile unui nebun de Gogol), Louise Danceanu creeaza un spectacol despre nebunia care ne invadeaza cotidianul, purtand chipul banalitatii. Succesul perceput exclusiv ca expunere mediatica, fara vreo valoare in sine, consumul inflamat de false nevoi, sunt noduri maladive in plasa cotidianului actual, dar care existau in germene in secolul al XIX-lea, dupa cum o dovedesc scrierile lui Cehov. Peste toate acestea se suprapune raul social, inteles ca alterare a relatiilor umane, care cronicizeaza crizele interioare pana la delir. Toate personajele au o latura obsesiva, iar dorinta unei perechi apare ca o modalitate de a compensa frustarile. Ele se afla in antecamera nebuniei. Cel care a pasit deja pragul paroxismului este personajul gogolian din „Insemnarile unui nebun“, afectat de raul social, inteles ca alterare a relatiilor umane dar si ca secatuire sufleteasca printr-o profesie searbada (nebunul e un umil functionar care toata ziua transcrie hartii si ascute creioanele sefului). Frustrarea anonimatului, iubirea fara speranta sunt crize interioare care ajung la delir. Evadarea intr-o lume inchipuita e antecamera mortii, iar suferinta nu poate fi ocolita nici macar prin alunecarea in vis.
In albia aparent cenusie a existentei comune, vuieste torentul de emotii vii, dureroase, exaltante. Ridicolul capata proportii monstruoase si semnificatii grave, provoaca un ras amar si trezeste compasiune.
Cu toate acestea, umorul imblanzeste tragicul, pentru ca Anton Pavlovici Cehov si Nikolai Gogol apartin familiei geniilor care au „tristetea vesela”, dupa cum se exprima G. Calinescu.
