Cel mai recent caz de descoperire a unui tezaur s-a petrecut zilele trecute în zona Dragomireşti județul Neamț. Un amator pasionat de astfel de descoperiri, Irimia Marius, a găsit cu ajutorul unui detector de metale, o adevărată comoară din punct de vedere istoric. Zeci de monede, mai exact denari vechi de peste două mii de ani, au văzut din nou lumina zilei datorită norocusului căutător.
Monedele au fost predate Direcției de Cultură Neamț, imediat după descoperirea lor iar de acolo, astăzi,au fost preluate de către Muzeul de Istorie din Piatra Neamț, după cum ne-a informat doamna Roxana Josanu, directoarea acestei instituții.
Domnul Dorin Nicola de la Muzeul de Istorie, a confirmat că monedele au ajuns în custodia muzeului şi urmează ca ele să treacă prin mai multe etape şi procedee specifice de laborator, după care, până la sfârşitul acestei luni, cu ajutorul specialiştilor din cadrul Complexului Muzeal Neamț se va putea stabili valoarea lor implicit suma pe care o va primi Irimia Marius, cel care a făcut importanta descoperire.
Aici trebuie spus că sumele primite drept recompensă reprezintă 30% din valoarea descoperirii şi de cele mai multe ori ele sunt de ordinul sutelor de milioane de lei vechi. Aşa se explică şi ardoarea cu care căutătorii se implică în astfel de descoperiri dar şi sumele pe care le investesc în această pasiune ştiut fiind faptul că un detector de metale performant nu este tocmai ieftin.
Pentru a fi în legalitate, cei care fac asta, trebuie să aibă o autorizație de la poliție pentru a putea folosi detectoarele de metale.
Marius Irimia nu este la prima descoperire de acest gen. Anul trecut a descoperit în comuna Tazlău alte zeci de monede, tot denari.
Dar aceste descoperiri nu sunt întotdeauna aducătoare de faimă sau bani. Uneori, căutătorii pot fi suspectați că n-au respectat termenul de 72 de ore prevăzut de lege pentru predarea obiectelor, ori că nu le-au predat pe toate, ceea ce atrage mari neplăceri, cum ar fi percheziții domiciliare sau ore întregi de declarații la poliție. Un alt aspect neplăcut pentru căutători, ar fi şi antipatia pe care şi-o atrag din partea specialiştilor care de multe ori îi acuză că acțiunile lor sunt la limita legii, ori că din neştiință pot distruge alte mărturii istorice în afară de cele pe care le scot la lumină. Istoricii avizați, pentru a întreprinde asemenea acțiuni, au nevoie de tot felul de avize şi aprobări de la instituții de profil, care în timp înseamnă luni sau chiar ani, pe când un amator are nevoie doar de câteva zile sau chiar ore pentru a face ceea ce ar trebui să facă profesioniştii cărora legislația le este potrivnică.
Indiferent ce ar putea crede unii sau alții, amatorii, prin pasiunea lor continuă să descopere pagini de istorie, ceea ce nu poate fi decât benefic pentru noi toți.
Ionut Corfu
Sursa foto:Irimia Marius
