Marius Coșerariu, unul dintre cei mai cunoscuți polițiști din judetul Neamt, iese din sistem. Pe 1 noiembrie 2022, va fi prima lui zi de pensie, după 26 de ani de muncă în slujba legii, sub epoleții cu însemnele Ministerului de Interne.

La fel ca multi alti politisti, Marius Coserariu a ales să renunte la meseria pe care si-a dorit-o cu ardoare de la o vârstă destul de frageda, deși ar mai fi putut rămâne în sistem. Iar la baza acestei decizii, au stat cel mai probabil, dezamăgirile pe care sistemul i le-a adus, nefiind un secret pentru nimeni că Ministerul de Interne este mai mult ciumă decât mumă pentru multi dintre oamenii săi, politistii fiind pe un tobogan al pierderii autoritatii de ani de zile, fără ca șefii de la Bucuresti să miste vreun deget pentru a indrepta lucrurile.

Marius Coșerariu însă, a reusit prin propriile eforturi si prin înclinarea sa către muzică, să contribuie (atât cât s-a putut) la crearea unei altfel de imagini pentru polițiști. A început să cânte folk, a publicat poezii, a infiintat o Asociatie denumita ”Eu cred”, a participat la numeroase festivaluri de profil, ba chiar a și creat unul (”Dăm folk”), a mers prin studiouri de televiziune la emisiuni de mare audienta, promovând alaturi si de alti colegi din politie, muzika folk, simbolurile si crezurile nationale, dar si credința creștin ortodoxă a poporului român, fiind denumit la un moment dat in presa centrala, ”Polițistul cu suflet de artist”. Desigur, a reușit în același timp să-și îndeplinească și sarcinile și obligatiile de serviciu. Evident, nu cu putine eforturi, pentru că munca de politist este una doldora de privațiuni.

Nu a păstrat doar pentru el talentul muzical și trăirile românești, așa că l-au mostenit și cei

foto: Emisiunea ”La Măruță”- Pro TV

doi baieti ai lui, majori deja. In ultimii ani, deja viitorul fost politist de la IPJ Neamt, a înfiintat sub stindardul Asociatiei Eu Cred, o scoala de chitara/folk pentru copii din Tasca, Bicazul Ardelean și chiar și din Piatra Neamt. 

Cu doar câteva zile înainte să renunte oficial la uniforma sub care a slujit peste un sfert de secol, Marius Coserariu a fost de acord să ne vorbeasca despre ce înseamnă munca de politist, cum a intrat în Politie, ce dezamăgiri, dar si ce impliniri a avut. De aici încolo, vorbeste Marius Coșerariu (subtitlurile apartin redactiei):

De la profesor suplinitor la polițist

În anul 1995 eram profesor- suplinitor de muzică-desen la Școala din satul Luminiș, comuna Piatra Șoimului și,  deși visam să urmez o carieră artistică (fiind absolevent al Școlii Populare de Artă, secția vioară), am luat hotărârea de a urma o carieră în poliție, ținând cont și de sfaturile tatălui meu, care, la rândul său a fost polițist.

Așadar, am început să mă pregătesc pentru admiterea la poliție, iar în urma concursului desfășurat la Școala de Subofițeri de Poliție „Nicolae Golescu” Slatina, am fost declarat „admis”. Țin să remarc faptul că înainte de probele eliminatorii, eram cam 20 de candidați pe loc. Și m-am făcut polițist. În anul 1996, având o medie de absolvire de aproape 9, am „prins” repartiția la IPJ Neamț, fiind numit în funcția de ajutor șef post la Postul de Poliție Tașca, unde, de altfel, m-am și căsătorit.

Un polițist (militarizat) de comună dă piept pentru prima dată aberațiile din sistem și cu un șef de Inspectorat, de foarte tristă amintire

Cum spuneam, m-am căsătorit la Tașca cu Gina (fostă Borbei), iar la scurt timp au apărut și cei doi copii. De la Tașca, am fost mutat în interesul serviciului la Postul de Poliție Pângărați, având în vedere că la vremea respectivă, fiind militari, regulamentele interioare prevedeau că nu poți face serviciu în localitatea unde ai rude. De altfel, o aberație a sistemului, așa cum erau multe alte prostii ținute în viață de foști milițieni care rămăseseră ancorați în vremea lui Ceaușescu.

De la Pângărați, în urma unui raport aprobat, am fost mutat la Postul de Poliție Bicaz-Chei în anul 2001. În anul 2005, am fost mutat FĂRĂ ACORDUL MEU, în interesul serviciului, la solicitarea expresă a a șefului IPJ Neamț de atunci- col. Nistor Cărbunaru, la Postul de Poliție Dulcești, unde am stat până în naul 2006.

Apropo de col.Nicsor Cărbunaru (Noni, cum îl alintau prietenii), din punctul meu de vedere (și nu numai al meu), a fost unul dintre ipocriții care au murdărit imaginea inspectoratului.

Sub aura justițiarului, motivând că dorește să facă „ curățenie” în sistem,, s-a umplut de penibil, distrugând carierele unor colegi dornici să muncească (dar care „nu cântau la aceeași nuntă), promovând pe alții din anturajul său, oameni mediocri, care erau pe lângă adevărata muncă de poliție, dar care erau agreați de înălțimea sa, Noni Cărbunaru.

A fost mutat pentru că a aplicat legea penală și pentru rudele șefului

Motivez aceste afirmații din propria-mi experiență. Mutarea mea forțată de la Bicaz-Chei la Dulcești, s-a datorat faptului că pe vremea când eram la Tașca, în urma unui control rutier, am identificat o mașină încărcată cu ciment de la fabrica din Tașca, fără aviz de însoțire, iar în urma verificărilor au rezultat 14 infracțiuni (parte din ele infracțiuni de corupție).

Printre persoanele care ulterior au fost condamnate, se afla și o rudă de-a domnului Noni Cărbunaru. Chiar în ziua constatării, seara, am fost sunat personal de acesta, care, la vremea respectivă era ofițer la Biroul de Cercetări Penale din cadrul Poliției municipiului Piatra Neamț, amenințându-mă în mod direct, pe motiv că „puteam să-mi văd de treabă” și că un „mucos” ca mine nu va putea să mute munții.

Printre șefi mai sunt și oameni

Adevărul e că după acel telefon, mi-a cam fost frică, neștiind ce urmări vor fi. Dar am fost încurajat de fostul meu șef de post, Drăgușanu Ticuță, care mi-a redat încrederea, asigurându-mă că nu mi se va întâmpla nimic. Și chiar așa a fost. Ulterior, Noni a devenit șef de inspectorat, având același caracter mizerabil, motiv pentru care a stat pe funcție exact un an, părăsind funcția prin pensionare. După ce a ieșit la pensie, am revenit și eu acasă, fiindu-mi aprobat un raport de mutare la Postul de Poliție Dămuc.

În anul 2020, în timpul pandemiei, am fost împuternicit pe funcția de șef de post la Postul de Poliție Bicazu-Ardelean, de unde am ieșit la pensie îndeplinind toate condițiile, conform legii în vigoare.

Părțile bune ale carierei de politist

Sigur, cariera mea a fost una frumoasă, pot spune, în sensul că am avut posibilitatea ca în paralel, în timpul liber, să-mi urmez visul, acela de a cânta, de a mă implica în viața comunităților pe unde am lucrat. Am fost, oarecum, un polițist atipic, în sensul că am făcut întotdeauna ceea ce am crezut de cuviință că trebuie făcut și am avut întotdeauna curajul de a spune nu, atunci când trebuia. Sigur, nu am fost printre primii polițiști, dar nici printre ultimii. Mi-am făcut întotdeauna datoria, chiar dacă unii cârcotași credeau că nu muncesc și că …doar mă plimb prin țară, la cântat. Este adevărat, am văzut toată țara, datorită muzucii și chitarei mele, dar pentru a putea să fac toate astrea, am muncit, de multe ori, dublu față de alți colegi, pentru a nu rămâne în urmă cu lucrările pe care le aveam în lucru.

Munca de polițist și pasiunea pentru muzică

Țin să vă spun că dosarele penale erau repartizate fiecărui lucrător în mod egal, doar că eu, față de alți colegi care în timpul liber…nu știu ce făceau, mergeam la repețiții cu copiii sau la diferite evenimente, unde eram invitat, cele mai multe fiind din partea Centrului Cultural al M.A.I. Pentru a beneficia de astfel de aprobări trebuia să nu am lucrări restante, trebuia să fiu cel puțin la nivelul celorlalți colegi, ca număr de constarări, dar și alte activități specifice. Interesant era că cei care „cârcoteau” la adresa mea, erau tot colegi care erau recunoscuți cu probleme sau….puturoși, pur și simplu.

Mai sunt și șefi de treabă

Întotdeauna am avut o relație fosrte bună cu conducerea IPJ Neamț (cu excepția perioadei când la conducere se afla col.Nistor Cărbunaru), iar respectul era reciproc, în sensul că au fost multe momente când am primit mulțumiri din partea conducerii pentru faptul că aduceam imagine pozitivă instituției din care făceam parte, în condițiile în care, alți colegi erau cercetați disciplinarsau chiar arestați pentru fapte de corupție.

În peste 26 de ani de muncă operativă de poliție, doar la posturile de poliție, nu am avut nici o sancțiune disciplinară, chiar dacă am fost unul dintre polițiștii „cu gură mare”. Dacă am luat atitudine pentru ceva, a fost motivat și „nu am sărit calul”, încercând „spăl rufele în familie”, așa cum era normal.

Pot să spun că pentru mine, dintre colegi și șefi, trei dintre ei au fost providențiali pentru mine: Primul a fost șeful de post de la Dămuc, Filip Cătălin, un adevărat OM, un polițist exemplar, echilibrat, de bun simț, foarte credincios și chiar dacă aveam vârste aproape identice, niciodată n-am îndrăznit să-l mint.

Al doilea este fostul șef al IPJ Neamț, domnul Tablan Paul Costel- omul căruia îi datorez întreaga carieră. Domnia sa a fost persoana care m-a încurajat să continui ceea ce făceam în timpul liber, spunându-mi că atâta timp cât „spăl” din imaginea negativă al IPJ, murdărită de unii colegi, mă sprijină în orice demers, atât profesional cât și cultural. Cel de-al treilea este actualul șef al Poliției orașului Bicaz, domnul Lalău Chirilă. Pe domnia sa l-am cunoscut foarte bine, atât ca om, cât și ca profesionist, iar ceea ce am apreciat cel mai tare, a fost faptul că știa întotdeauna să-și țină aproape oamenii din subordine. De altfel, domnul Lalău Chirilă mi-a fost șef și la Postul de Poliție Bicaz-Chei, cât și la Poliția or.Bicaz.

Pe scurt, despre îndatoririle și așteptările de polițist

De-a lungul celor peste 26 de ani de carieră, doar în „operativ”, am avut ocazia să fac de toate, ținând cont că la Postul de Poliție comunal ești un fel de „moașă comunală”. Sigur, am avut multe bucurii, dar și probleme, ca orice polițist, însă am trecut cu bine peste toate.

Cu toate acestea, am câteva regrete, în sensul că în fiecare an așteptam schimbări în bine în acest sistem, însă, cu fiecare an, parcă treburile mergeau din ce în ce mai prost. Și la ora actuală, încă mai sunt șefi care se cred dumnezei, comportându-se de parcă polițiștii din subordine ar lucra pe moșia lor.

Birocrație și pierdere de timp, principalele probleme care încă mai persistă în Ministerul plin de chestori și doctori

În rest, multă birocrație, multă muncă inutilă, pierdere de timp, iar toate astea au fost și sunt în detrimentul comunității, care ar trebui să fie beneficiarul actului polițienesc. Eu am avut curajul să spun NU, atunci când am considerat că trebuie să spun NU, însă, din ce văd astăzi în rândurile colegilor tineri, care au intrat în ultimii ani în poliție, văd doar „ghiocei”, niște simpli executanți fără coloană verticală, care nu au curajul să-și expună punctul de vedere, deși știu că au dreptate.

Mulți dintre acești tineri, sunt niște roboței, supuși stăpânului, mulțumiți că au intrat așa cum au intrat în poliție și muncesc- nu muncesc, pe 14 ale lunii intră banii pe card. Sigur, cunosc mulți colegi tineri, care au demonstrat contrariul, au învățat și au avut voință să capete deprinderile necesare și obligatorii în această meserie.

Întotdeauna mi-am respectat colegii și așa voi face în continuare, deoarece, atunci când intri în poliție, o faci pe viață, nu doar până ieși la pensie. Acest lucru l-am învățat de la tatăl meu, de la care am mai învățat un principiu pe care l-am ținut minte toată viața: „să fiu bun cu cei buni și rău cu cei răi”.

Mai mult timp pentru marea pasiune

În rest, în timpul liber am colaborat cu Centrul Cultural la MAI, am învățat sute de copii să cânte la chitară, am organizat zeci de evenimente culturale, am compus multe cântece (printre care și imnurile Sindicatului EUROPOL și MIHAI VITEAZU, imnul Poliției Române (neoficial), imnul Școlii de Jandarmi de la Drăgășani (oficial), dar și imnul Ministerului Afacerilor Interne aflat în curs de aprobare și oficializare.

Sunt mulțumit să am ieșit „curat” din activitate, iar din acest moment voi continua și mă voi dedica exclusiv activităților culturale, revenind la conducerea Asociației Culturale Eu cred.  

a consemnat Ionut CORFU

DISTRIBUIȚI

2 COMENTARII

  1. Respect ,stimate coleg ,multă stima pentru curajul de a spune adevărul despre sclavii de ofițeri care nu apreciază eforturile și muncă noastră, a palmasilor, te saluta un viitor proaspăt pensionar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.