Nu de putine ori se pot vedea in spatiul public, nemultumiri legate de conditiile din anumite unitati scolare, fie ele scoli generale sau gradinite. De la pereti crăpati pana la toalete insalubre, parintii reclama cu patos ca administratiile locale nu vor sau nu sunt in stare să asigure conditii decente pentru copii. Doar ca apar si cazuri Gică-contra: vrem gradinita noua, dar nu vrem sa mutam copiii.
In Piatra Neamt, sunt in desfasurare mai multe proiecte cu fonduri europene, pentru refacerea/reabilitarea unor cladiri in care se desfasoara procesul de invatamant. Printre beneficiarii acestor proiecte, se numara si gradinita nr. 2, din zona gării. Banii au fost deja alocati, s-a gasit si constructor, iar lucrarile ar urma sa inceapa peste cam doua saptamani si vor dura intre 6 si 8 luni de zile. Totul trebuie terminat pana la sfarsitul anului 2023, altfel, se pierde finantarea, iar primaria trebuie sa dea si niste bani in plus. Pe perioada lucrarilor, copiii trebuie mutati, dar parintii, sau cel putin o parte dintre ei, nu vor.
Ieri, la sedinta de Consiliu Local, a avut loc un bâlci politico-educational, asigurat pe linie politica de opozitie, cu scopul de a pune bețe în roate, desi singurii care au de suferit pana la urma, sunt copiii. In sală au fost prezenti cativa parinti (”Așa a spus doamna directoare, să venim aici”- a fost auzita spunand pe hol una dintre mame), care s-au aratat extrem de nemultumiti că trebuie mutati copiii pe perioada lucrarilor, si au cerut nici mai mult nici mai putin, decat sa se renunte la proiect. Asta, in conditiile in care li s-au oferit doua alternative (Liceul de Chimie sau Scoala nr. 3, de care apartine gradinita), însă ambele au fost respinse, din diferite motive. Ba că e prea departe, ba ca nu este mijloc de transport. Liceul de Chimie e la cel mult 2 km de gradinita, iar Scoala nr. 3 este la 500 de metri. S-a propus si varianta unui microbuz pus la dispozitie de primarie, insa nici asa nu a fost bun, pentru ca nu toti parintii își pot duce copiii la microbuz la o ora fixa.
Discutiile din sedinta de CL, care potrivit legii are caracter solemn, au si degenerat in anumite momente, cu tonuri ridicate, țipete de tip gaiță si cu schimburi de priviri cu subînțeles între ”nemultumiti” și anumiti consilieri locali din opozitie, in ochii cărora se putea citi satisfactia că le-a mai ieșit o cacealma incadrata pe punctajul de la partid.
Un punct de vedere public pe acest subiect, are consilierul local Ciprian Enache- ALDE, care explica intreaga situatie si care face un apel la intelegere din partea celor care ar putea fi folositi in niste batalii si razbunari politice, in urma carora singurele victime sunt copiii. ”Subiectul mutării celor 150 de copii din actuala grădiniță de la Gară într-un alt spațiu, cu titlu de provizorat până la finalizarea lucrărilor de modernizare, mă obligă să-mi spun și eu opinia.
Ca părinte, în calitate de cetățean și nu mă pot deroba nici de demnitatea de ales local. Voi fi cât mai succint, așa că voi omite generalitățile, tehnice sau patetice, fluturate în aceste zile.
1.Varianta suspendării/amânării lucrărilor este una nerealistă. E de înțeles dacă ea vine din partea părinților îngrijorați (pe bună dreptate) dar este demagogie pură când vine de la politicieni care știu foarte bine ce spun eu acum:
-E o finanțare din fonduri europene. Nu te joci cu așa ceva. Nu respecți până la virgulă, nu doar că nu primești banii (sau îi dai înapoi) , ci ai de plătit și sancțiuni (amenzi, corecții, numiți-le cum doriți).
-E un contract cu o firmă de construcții. Care a achiziționat deja materiale (poate pe credit), și-a asigurat oameni și utilaje pentru frontul de lucru. Deja acest contract a fost un pic întârziat din cauza renunțării primului diriginte de șantier. Acum este alt diriginte de șantier, deci încă un contract care trebuie respectat. Pe Codul Civil – valabil oriunde în lumea civilizată – Primăria ar fi iar bună de plată.
2.Da, în această perioadă, acei copii trebuie să beneficieze de condiții rezonabile. Primăria a oferit oportunitatea unor spații de la Școala 3 (care, de fapt și în fapt, este coordonatoarea unității de preșcolari). Înțeleg că la sugestia/presiunea unor părinți, nemulțumiți de soluție, ISJ a venit cu a doua soluție, Liceul Cartianu. Care soluție – din ce am înțeles eu în ședința de joi – generează și mai multe nemulțumiri.
3.Revenim la soluția cu Școala 3. Și înțeleg că detaliile controversate ar fi că nu este cantină/bucătărie și că spațiile nu ar fi generoase. Să le luăm pe rând.
– Nu trebuie bucătărie ci sală de mese. Mâncarea poate fi adusă – ca la multe grădinițe sau creșe, inclusiv private – în regim catering. Dincolo de faptul că responsabilitatea calității și igienei hranei s-ar transfera spre o firmă care trebuie să fie avizată (foarte bine), porțiile ar veni gata ambalate, ar dispărea și veșnicele suspiciuni că cineva mai dijmuiește din mâncarea copiilor. E rău? Deranjează pe cineva? Țin să amintesc că în România există nu doar creșe sau grădinițe de stat ci chiar spitale de stat care au hrana pentru beneficiari asigurată pe model catering. Și toată lumea spune că e mai bine.
-Spațiile. Este clar că încăperile trebuie să îndeplinească minime condiții și să asigure un anumit grad de confort. Sunt convins că o conducere responsabilă (director, CA) va găsi soluții. Grădinița e a Școlii 3, conducerea nu se poate deroba de această responsabilitate.
Da, Școala ca imobil, dotare etc este, în principiu, atributul administrației publice. Chiar dacă ISJ are responsabilități pe aria de management educațional, cred că în astfel de cazuri soluția este ca reprezentanții instituțiilor să stea la aceeași masă, să caute rezolvări.
Nu “vânarea de vânt” e soluția și nici aruncarea de rezolvări-fumigene cu câteva zile înainte de începerea școlii.
Consider că e cel puțin ciudat că acest așa-zis scandal (parcă fabricat undeva) bubuie la sfârșitul lui august deși mie mi-au spus părinți de la această grădiniță încă de la începutul lunii iulie de soluția cu Școala 3. Adică a știut toată lumea (sau mare parte) de peste o lună și jumătate și acum, brusc, hop, hodoronc-tronc nu mai e bună soluția – repet! – provizorie!
Toți suntem de acord că aceste clădiri din sistemul de Educație trebuie reparate, modernizate. Dar trebuie să înțelegem – și e valabil și în cazul drumurilor, al rețelelor de infrastructură etc – că aceste lucrări nu se fac cu bagheta magică. Nu se fac într-o noapte. Ci în luni, chiar 1-2 ani, în funcție de natura fiecărui contract.
Revin și spun: trebuie să primeze interesul copiilor. Dar cred că trebuie să înțelegem cu toții că, în situații speciale, avem și soluții speciale. Speciale, nu perfecte. Pentru că administrația locală nu are în buzunarul de la spate niște școli sau grădinițe, echipate la super-nivel, goale, care să poată fi utilizate în astfe de cazuri.
Soluția? E una singură. Calm, fără patimi (inclusiv politice) toți factorii implicați să se așeze la masă. Părinți, conducerea școlii, Primărie, ISJ. Și să caute cea mai bună soluție în condițiile date. Și nu, nu este concurs de frumusețe, cu cine ia likeuri pe net, pune poze, fură startul, e frumos, deștept și devreme acasă.
Nu. E despre copii. Și despre ei trebuie să rămână. Să ne dea Dumnezeu, tuturor, gândul cel bun!”, spune Ciprian Enache.
Ionut CORFU
