Anul acesta se implinesc 108 ani de la moartea lui Nicolae Grigorescu, unul dintre cei mai mari pictori romani, fondator al picturii romane moderne, alaturi de Stefan Luchian si Ion Andreescu. Intre 1859 – 1861, artistul picteaza biserica de la Manastirea Agapia, lucrarea de executare a picturii interioare fiindu-i incredintata pictorului de catre Maica Stareta a Manastirii Agapia, Tavefta Ursache. Aceasta se convinsese de talentul pictorului, dupa ce vazuse o icoana mare cu Maica Domnului, pictata de Grigorescu, icoana ce se afla si astazi in muzeul manastirii. La doar 20 de ani, Nicolae Grigorescu reuseste sa faureasca la Agapia o opera nemuritoare de mare valoare, imbinand cu succes traditia bizantina cu stilul neoclasic si cu arta populara romaneasca. In realizarea figurilor de sfinti, Grigorescu a luat drept modele preoti slujitori ai manastirii, calugarite, tarani, copii sau diverse persoane aflate in trecere prin manastirea Agapia. Tocmai de aceea, icoanele din catapeteasma, tablourile si compozitiile murale sunt realizate intr-o maniera realista, apreciata de critici drept „un stil romanesc al picturii religioase”. Vivacitatea chipurilor si a coloritului, miscarile pline de gratie, de omenesc si de dinamism reprezinta doar cateva din caracteristicile picturii lui Grigorescu.
