Cum păcălim statul prin certificate de handicap false- Doctor MIRON ITZHAK
Psiholog principal clinician cu drept de supervizare
Din când în când, atunci când trec pe la complexul comercial UNIC, care nu e departe de cabinetul meu, mă întâlnesc cu o persoană care, de fiecare dată mă salută foarte politicos. Și eu îl salut, dar, în inima mea există o mare luptă. Îl văd cât de frumos este îmbrăcat, cât de manierat este și cât de bine comunică cu mine și cu alții. Îmi amintesc de acest om venit cu fratele său și cu încă două rude la unul din spitalele în care lucram ca psiholog clinician. Arăta, atunci, prăpădit, se bâlbâia, dinții – care astăzi se văd frumos – nu existau pe atunci. Am fost solicitat de către șeful secției să-l testez psihologic, să-i dau un aviz pentru comisia medicală pentru pensia de handicap.
Pe parcusul a 40 și ceva de ani de experiență m-am întâlnit cu multe cazuri în care jargonul psihologic vorbește de malingering (persoana se preface bolnavă pentru a-și atinge scopurile). După o examinare foarte amănunțită ajung la concluzia că domnul în cauză nu este decât un prefăcut.
Mă duc cu dosarul și cu domnul în persoană la șeful secției, îi povestesc concluziile mele și mă aștept la susținere din partea șefului, ca reprezentant al instituției. Mă surprinde însă, atitudinea lui: “Tu nu vezi cât este de sărac și de necăjit? Singura lui speranță este să primească ceva de la stat și să fie susținut este prin această comisie de handicap!”
Eu încerc să-l conving: ”Domnule doctor, pe mine m-a numit psiholog clinician pentru a-l testa și să văd ce probleme are și cum putem să-l ajutăm. Eu nu pot să semnez o concluzie mincinoasă. Dacă omul nu are posibilități și nu vrea să lucreze, există alte căi, dar nu asta!”
Într-adevăr, când mă întâlnesc cu acest domn îmbrăcat așa de bine și zâmbind spre mine, parcă îmi spune ”vezi, tu încerci să fi corect, să îți faci meseria, dar eu, prin căile mele ascunse și mai puțin ascunse, prin deșteptăciunea mea în a ști care este slăbiciunea omului, știu să primesc ajutor de la stat fără să îl merit”.
Cînd mă gândesc că asta vrea să spună zâmbetul lui fals, mă întristez. Ultima data când l-am văzut, am fost invitat la o petrecere unde el era unul din cântăreții formației. M-a văzut, s-a bucurat ironic, a dat jos pălăria să mă salute și le-a spus tuturor din formație: ”Uite, ăsta e doctorul care m-a testat! ”
Omul de legătură, cel care se ocupa cu intermedierea pentru certificate de handicap a mai ajuns la spital cu astfel de probleme ori cu altele, dar, din noroc, pe mine m-a ocolit, știa bine că eu nu sunt ceea ce caută el.
Cu câtva timp în urmă, apare la mine un domn care îmi spune că are nevoie de un certificat psihologic pentru comisia medicală. Îmi lasă mie toate actele medicale și dovezile urmând să vină după câteva zile să începem evaluarea.
Ca să nu avem probleme de natură legislativă, am schimbat datele și numele, dar contextul, subiectul – sunt aceleași.
Din biletul de externare (a fost internat la zi numai pe timpul evaluării, la unul din spitalele principale de psihiatrie din România) diagnosticul lor este:
- Demență mixtă formă ușoară (MMSE 22 pc)
- Tulburare depresivă severă
- Tulburare de somn
Diagnostic secundar: Diabet zaharat tip II
Doctorul psihiatru scrie: pacient aflat la prima internare (…) pentru o simptomatologie manifestată prin grave tulburări de comportament în mediul socio-familial pe fondul deteriorărilor cognitive în context organic cronic cerebral (…) tendințe impulsive, instabilitate psihică (…) tendințe depresive (…) dezorientare tempo-spațială.
La recomandări, domnul doctor trece tratament medicamentos și măsuri medico-sociale protective și evitarea psiho-traumelor.
Pe baza acestui act, am început să-l evaluez. Mi s-a părut încă de la început dubios faptul că el comunica și se comporta cu mine total diferit de ceea ce era scris în referatul medicului psihiatru.
Nu erau nici semne de delir, de halucinații, gândirea era logică, bună, nu au apărut probleme de memorie și totuși, am zis că poate trebuie testat omul și evaluat prin teste psihologice.
Primul test psihologic pe care l-am făcut a fost testul de inteligență – IQ. Domnul a reușit să obțină 98 de puncte, o notă foarte bună pentru vârsta lui de 63 de ani și luând în evidență că el a făcut doar două clase iar informațiile lui generale sunt foarte limitate și datorită apartenenței sale la etnia romă (aici mă refer la refuzul populației rome în urmă cu 50 de ani, de a frecventa școala) . O persoană cu demență mixtă – chiar și la o formă ușoară, nu poate obține o notă atât de ridicată la IQ.
La testul MMSE- unul din evaluările principale ale stărilor de demență , m-a surprins cu o notă de 27 de puncte, care confirmă că domnul nu are demență. Când l-am analizat la profunzimea răspunsurilor sale la întrebările tempo-spațiale, am observat că la început a încercat să facă ce a făcut cu medicii de la spital: să arate că nu știe și că areo problemă. Dar, din momentul când am forțat nota și l-am condiționat că dacă nu va răspunde corect voi încheia imediat evaluarea, atunci, în mod surprinzător, totul a fost bine.
A doua diagnosticare a fost: tulburări depresive severe.
Aici, am aplicat două teste renumite pentru depresie. La testul BECK i-a ieșit 25 de puncte – stări depresive ușoare, nu necesită tratament medicamentos psihiatric. Într-adevăr, domnul are o vârstă, nu mai lucrează, se plictisește acasă, are probleme cu diabetul și, toate lucrurile acestea accentuează mica lui depresie. Dar, ca el, sunt aproape 90 la sută din oamenii care au aceleași probleme.
Cel de al doilea test MMPI a relevant că are o mica depresie (6 puncte din 10).
A treia diagnosticare este: tulburări de somn
În forma de tulburări de somn nu este specificat ce fel de tulburare și ce prezentări are. Din ce am aflat eu, este că într-adevăr, se trezește mai devreme, nu poate să adoarmă ca în tinerețe, lucru care îl stresează. Dar și aceste tulburări de somn manifestate de el sunt comune la foarte multe persoane, unele cu forme mult mai grave.
În testarea mea, am adăugat și evaluarea GAFS de funcționalitate. Și aici, surpriză! Psihologa din spital îi dă 30 de puncte cu elemente de delir și halucinații, pe când la mine a primit 65 de puncte care se referă la elemente ușoare în funcționarea personală și profesională. Există predispoziții depresive și de insomnie ușoară.
Am încercat să înțeleg de unde discrepanța atât de mare între evaluarea mea și cea din spital. În primul rând m-a mirat foarte mult faptul că el a venit la spital și în aceeași zi a fost evaluat și psihiatric și psihologic fără să fie internat măcar 10 zile în care să i se vadă comportamentul.
Pe baza cuvintelor lui și a testărilor rapide un psiholog neexperimentat poate cădea prada unor astfel de persoane care fac intenționat tot ce pot să primească certificatul de handicap și să primească lunar de la stat o sumă de bani ce nu Ii se cuvine.
Vreau să fiu naiv și să cred că biletul de externare și referatul nu au fost făcute doar pentru a mulțumi deopotrivă și doctorul și pacientul. Mai mult, tind să cred că a fost o greșeală de interpretare, de lispă de experiență și poate de neștiință în a diagnostica o categorie de oameni care vin îndrumate prin intermediari, în scopuri oneroase.
În septembrie 2020, cu o lună după ”externarea” de o zi, comisia medicală dă o decizie asupra capacităților de muncă. Comisia hotărăște că el suferă de două probleme principale:
F22 – tulburari delirante persistente;
G31 – alte boli degenerative ale sistemului nervos
Pe baza acestor două diagnosticări se bifează în raport ”starea accentuată”.
La gradul de invaliditate, i se dă gradul 2. Din fericire, se limitează această decizie la termen de revizuire la aproape un an, pe septembrie 2021.
Am stat și m-am gândit destul de mult ce să fac. Eu pot să mă spăl pe mâini foarte ușor și să spun că doctorul și psihologul de la spital care au semnat, trebuie să fie responsabili și eu să accept decizia lor. În acest caz, îl favorizez pe pacientul care o să continue să primească până la bătrânețea lui târzie, o pensie și să stea acasă liniștit. Dar, din momentul în care m-am format ca psiholog clinician și am deschis cabinet personal, și, din moment ce statul îmi cere să reevaluez situația – nu am putut și nu pot să fac un lucru imoral. În acest caz, am decis să mai adaug câteva teste pentru a aprofunda verificarea. Nu vreau să greșesc. Din momentul în care lucrurile sunt atât de clare, trebuie să –mi asum responsabilitatea mea față de mine și de lege. În cele din urmă, domnul este defavorizat de decizia mea. El a crezut că dacă a obținut prima data acel diagnostic, așa se va întâmpla și la mine. Poate, dacă mergea la alt cabinet…
Într-adevăr, domnul are câteva probleme psihologice de rezolvat și are nevoie și este nevoie de ajutor pshihoterapeutic pentru a-și reveni complet ori a găsi ajutor de la stat, dar nu pe o bază mincinoasă care nu corespunde procedurilor în vigoare. În acest caz, încurajăm o mare parte din populație să facă la fel, doar pentru a câștiga cât mai mult de la stat.
Îmi amintesc aici de o întâmplare adevărată pe care mi-a povestit-o un funcționar public din Neamț. Într-un sat izolat au apărut din ce în ce mai multe persoane cu adeverințe medicale cu referate psihologice și de asistență socială că ei nu mai văd. Acest funcționar public, amic cu mine, s-a hotărât el să stea câteva ore bune să pândească ce fac oamenii ăia care spun că nu mai văd.
Spre surpriza lui, cei mai mulți dintre ei nu aveau nici o problemă.
Scriu acest articol cu mare grijă și știu că o să fiu atacat de către o parte din Colegiul Medicilor și de Colegiul Psihologilor și de mai multe persoane care, din nefericire, au fost nevoite să apeleze la astfel de pârghii pentru existența lor, pentru un venit. Eu tot timpul spun că trebuie un sistem care să motiveze un om, de exemplu pe acest domn, să –și facă meseria și să se simtă util în viața de zi cu zi.
Știu că pe parcursul a 25 de ani în activitatea mea în România s-a redus numărul persoanelor care au crezut că pot face șmecherii cu ajutorul meu. Eu spun, și prin acest articol, că persoanele care simt că li s-au luat unele drepturi de către stat sau medici în acest domeniu, pot să apeleze, cu mare încredere, la mine ca să le ajut nu doar moral și psihic, ci să le și îndrum în ceea ce au de făcut pentru a-și lua acele drepturi înapoi.
Aștept comentariile și sugestiile dvs. Cel mai bun comentariu va primi o ședință gratuită.
Dr. MIRON ITZHAK
Psiholog principal clinician cu drept de supervizare
Director Institut Miron- Cabinet de pshihologie
Piatra Neamț, str. Mihai Eminescu, nr. 3, bl. D4 sc. B ap. 37 parter
Tel 0233/236146; 0233/234426; 0724/225214
e-mail: miron@ambra.ro
site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro